Turda (în latină Potaissa, în germană Thorenburg, în maghiară Torda) este un municipiu în județul Cluj, Transilvania,România, cu o populație de 43.472 locuitori (la 20 octombrie 2011). Se situează la circa 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca.
Orașul antic Potaissa este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010.
Turda a fost fondată ca o așezare dacă sub numele probabil de Turdava. A fost cucerită de romani și redenumită Potaissa.
În 1568 Ioan al II-lea Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei, a emis aici Edictul de la Turda, primul decret de libertate religioasă din istoria modernă a Europei. Turda a fost în timpul Regatului Ungariei reședința Comitatului Turda (Torda vármegye), iar din anul 1876 reședința Comitatului Turda-Arieș (Torda-Aranyos vármegye). Între 1925-1950 a fost reședința județului Turda.
Stema municipiului Turda se compune dintr-un scut ornat cu un "chevron" roșu, răsturnat în partea superioară a câmpului.
Câmpul superior, cu interior albastru, delimitat de "chevron", conține un braț stâng înveșmântat în zale cu o secure de luptă, executat cu smalț argintiu.
Câmpul inferior al scutului este mobilat cu un munte despicat în două, cu fond argintiu, munte pe al cărui câmp, în dextra, este plasată o ștampilă de cărămidă colorată portocaliu, reprezentând epoca romană, iar în senestra este reprezentat un copac în culori naturale.
"Chevronul" este mobilat cu trei coroane voievodale smălțuite în aur.
Scutul este timbrat cu o coroană murală argintie cu cinci turnuri.
Semnificația elementelor însumate:
- coroanele voievodale împreună cu brațul stâng înveșmântat în zale și cu securea de luptă smălțuită în argint, aplicată pe cantonul central delimitat de căprior, amintesc de opera lui Mihai Viteazul, care a fost ucis pe câmpia din sudul Turzii în anul 1601, prin brațul căruia s-a realizat unirea celor trei principate române sub un singur sceptru;
- câmpul scutului sub "chevron" în cartierele inferioare conține un munte despicat în două, colorat cu smalț argintiu, aceasta semnificând rezervația naturală Cheile Turzii;
- ștampila de cărămidă din epoca romană, din dextra, colorată în portocaliu, simbolizează însemnul Legiunii a V-a Macedonica;
- copacul, colorat în verde și portocaliu, din senestra, simbolizează înrădăcinarea, evoluția, perpetuarea în timp a acestei așezări, copacul fiind o figură heraldică preluată din stema heraldică a orașului;
- cele cinci turnuri din coroana murală semnifică rangul de municipiu al Turdei.
Atractiile Turistice
Salina Turda constituie astăzi un adevărat muzeu de istorie a mineritului în sare. Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni obiectiv turistic, au făcut ca istoria şi legenda să se împletească armonios aici. Numărul tot mai mare de turişti, sosiţi din cele mai îndepărtate arii geografice pentru a vizita salina sunt o confirmare a valorii turistice şi istorice.Salina Turda se găsește înzona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în Salină (prin galeria de acces Franz Josef) se făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă), în prezent prin noua și moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Aleea Durgău nr. 7).
Salina Turda este situată în zona numită Durgău-Valea Sărată în localitatea Turda, județul Cluj.
Este probabil cea mai populară destinație a turiștilor ce vizitează localitatea Turda. Mina de sare (salina) de la Turda datează încă din perioada romanilor și a fost unul dintre motivele pentru care localitatea s-a dezvoltat vertiginos și după retragerea romanilor din Dacia.
Inceputurile tratamentului balnear la Turda sunt situate în timp în anul 1840 când, doctorul Iosif Hanko pune bazele staţiunii Băile Sărate Turda, prin amenajarea lacului Roman. Lacurile de la Durgău au fost utilizate pentru balneaţie şi terapie în mod empiric şi cu amenajări minime încă din secolul al XIX- lea.Continutul ridicat de clorură de sodiu (sare gemă) din apa lacurilor (10% la suprafață; 28% la 30 m adâncime) face ca fenomenul de heliotermie să fie foarte intens.Lacul Durgau este un lac sărat format prin prăbușirea ocnei „Nagydörgö” („Durgăul Mare”). Adâncimi: 6 m (Jenö Viski, 1911), 5,25 m (I.A.Maxim, 1937), 3,8 m (1978). Origine: una sau două vechi ocne alăturate, de dimensiuni mari. Balázs Orbán (1889): în carnetul numitului Szaniszló Zsigmond este notat la 6 iunie 1683 că Hanul Tătarilor, care mergea cu trupele sale spre asediul Vienei, ar fi poposit la Keresztesmezö (azi Oprișani) și ar fi făcut pagube în jur, aprinzând și instalațiile ocnei "Nagydörgö". Dacă informația este adevărată și dacă lacul 2 a păstrat numele vechii ocne, atunci e sigur că pe la anul 1683 exista aici o mare ocnă. Dar, pe de altă parte, tot Balázs Orbán spune că minierii amintesc aici ocna cu numele "Horizont". Cum numirea de "Dörgö" era dată în trecut de locuitorii și minierii unguri tuturor ocnelor părăsite de pretutindeni, este greu de priceput ce motiv o fi avut Hanul Tătarilor să aprindă în 1683 o ocnă părăsită.
Lacul Durgău
Muzeul de istorie Turda s-a infiintat la 22 noiembrie1943, din dorinta de a pastra si ocroti patrimoniul cultural existent in aceasta zona bogata in vestigii arheologice.
Incercari in aceasta directie au existat inca din deceniul trei al secolului XX, cand profesorul A. Nanu se straduia sa puna bazele unei institutii muzeale care sa reuneasca valoroasele colectii particulare existente, dintre care cea mai cunoscuta fiind cea datorata lui István Teglas.
Dupa ce o serie de piese au fost stranse in localul Liceului Regele Ferdinand (actualul Colegiu National Mihai Viteazul), in 1925 Comisia Monumentelor Istorice a anuntat ca a cedat Casa Culturala din localitate pentru a fi folosita in scop muzeal.
Necesitatea infiintarii unui muzeu este readusa in discutie in anul 1933, cand Comisiunea inainteaza Astrei cererea doctorului Augustin Ratiu, de infiintare a unui muzeu la Turda, lucru facut posibil dupa un deceniu. Locul destinat pentru a gazdui noua institutie a fost desemnat si cedat de catre Primaria Turda in asa numita Casa Princiara, care pe vremuri mai adapostise o colectie muzeala.In 1945, Comisia Monumentelor Istorice deleaga la Turda pentru organizarea muzeului pe tanarul cercetator Ion Iosif Russu (1911-1985), care alaturi de primul director al muzeului, Ion Ţigara (1906-1961), au reusit sa deschida portile institutiei pentru vizitatori in anul 1951.
Mormantul lui Mihai Viteazul
Initial, pe acest loc, sotia sa (Doamna Stanca), cu invoirea principelului Transilvaniei Gabriel Báthory, a reusit sa ridice o capela in stil bizantin, distrusa ulterior intentionat de catre nationalisti fanatici maghiari. Capela a fost realizata sub forma unei troite, asa cum este reprezentata pe o acuarela realizata in 1820, achizitionata de istoricul turdean István Téglás (1853-1915), apoi de contele József Kemény (1795-1855) din Luncani.Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, preotul unit Vasile Moldovan din localitatea Sanmihaiu, azi comuna Mihai Viteazu, a cumparat terenul cu mormantul, spre a-l feri de alte profanari.Pe locul fostei capele, a fost realizata in anul 1923 de catre Comitetul Femeilor Romane din Turda o Troita din lemn, la recomandarea si la dorinta Regelui Ferdinand I, exprimata la vizita sa, impreuna cu Regina Maria, prin Turda in anul 1919. Realizarea Troitei a fost posibila si cu sprijinul „Societatii monumentelor istorice” din Bucuresti. Troita de lemn, in prezent expusa la Muzeul de Istorie din Turda (din anul 1977), este lucrata in stil popular. Ea are gravata inscriptia: „Aici a fost rapus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”.
Monumentul nou (obeliscul) a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Inalt de 1601 cm (evoca anul mortii 1601), obeliscul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confectionat din beton armat, placat cu travertin de Ruschita, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizand cele trei principate romane unite sub Mihai Viteazul in anul 1601. La baza fiecarei laturi se afla stemele celor trei principate romane, executate din marmura alba de Simeria (la fel ca si placa mormantului) de catre artistul clujean Vasile Rus Batin.
Actuala Biserică Romano-Catolică (în maghiară A római katolikus templom) din Turda a fost construită între anii 1475-1504, pe amplasamentul unei biserici mai vechi, atestată documentar deja în anul 1342.
Biserica a fost înconjurată inițial de clădiri-anexe, dependințe și de un zid protector. În stadiul actual al cercetărilor este imposibil de precizat amplasamentul primei biserici, planimetria și structurile sale de zidărie. Totuși, numeroasele morminte distruse de fundațiile bisericii actuale, monedele găsite aici, emise în secolul al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea (Carol I Robert de Anjou [1288-1342], Sigismund de Luxemburg [1387-1437], Vladislav I [1440-1444], Iancu de Hunedoara [1446-1456], Matei Corvin [1443-1490]), precum și fragmentele de frescă descoperite, indică un lăcaș de cult mai vechi, a cărui existență s-a încheiat în a doua jumatate a secolului al XV-lea. Nu este exclus ca unele fragmente din vechea biserică să fi fost folosite în cladirea actuală, așa cum sugerează situațiile surprinse în secțiunea interioară și într-una din cele exterioare.
În interiorul clădirii parohiei acestei biserici (Piața Republicii nr.1) sunt incastrate în pereți două dintre cheile de boltă ale vechii biserici romano-catolice demolate în secolul al XV-lea (una dintre ele poartă însemnul "Cheile Sf.Petru" din 1472, putând fi ușor confundată cu foarte cunoscuta stemă a Vaticanului).
Biserica actuală este o construcție bine închegată, cu fundațiile de la navă, cor si sacristie ridicate într-o singură etapă. Materialele folosite au fost piatra de carieră de dimensiuni medii, lespezi mari de piatră aduse din castrul roman Potaissa, rebuturi de piatră medievală prelucrată, precum și pietre refolosite de la construcția mai veche. Toate acestea au fost așezate în asize aproximativ regulate, egalizate cu pietre mici și fragmente de cărămizi romane. Mortarul este de bună calitate, dur, din nisip, var si pigment ceramic. Fundația este parțial cladită, parțial înecată în mortar. Elevația se delimitează printr-un decroș proeminent, atât la exterior, cât si la interior.
Două fragmente de ziduri în ruină, vag surprinse la exterior și interior, pot indica o fază intermediară, între biserica veche și cea nouă. Relația este totuși ipotetică, urmând a fi clarificată în alte campanii arheologice.
Necropola medievală indică două orizonturi de înmormântare, unul contemporan bisericii noi, altul anterior acesteia. Faptul că două morminte orientate nord-sud sunt tăiate de fundațiile bisericii din secolul al XV-lea, indică posibilitatea practicării acestei orientări în mediul catolic, încă înainte de încetățenirea Reformei Protestante.
Contrafortul nr.6 de pe latura de sud (spre Piața Republicii) a altarului are incizat în piatră anul 1478. Pe contraforturile nr.2 și 4 de pe peretele sudic sunt încrustați anii 1498 și 1504 (tot în cifre gotice). Biserica a fost construită în stil gotic, interiorul având inițial 3 nave. Nava principală, orientată est-vest, are lungimea de 50 m și lățimea de 18,20 m. Altarul are 20,2 m lungime. A suferit daune importante atacată fiind de către Castaldo în anii 1540, de Giorgio Basta în 1602, de generalul Tiege în 1706 și a luptelor din anii 1703-1711 intre Curuți și Lobonți. (evenimente înscrise în arhiva bisericii)
Inițial, până în anul 1568, a aparținut cultului romano-catolic, apoi, între anii 1568-1721, cultului unitarian. În aceasta biserică a fost proclamată în anul 1568 înființarea Bisericii Unitariene. Pe peretele din dreapta, în interiorul bisericii, există o placă comemorativă, redactată în 3 limbi (maghiară, română, engleză) care amintește acest însemnat eveniment.
După anul 1721 (respectiv după cucerirea Ardealului de către Austria catolică) biserica a fost retrocedată cultului romano-catolic și transformată în stil baroc.
Biserică Romano-Catolică
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche (în maghiară Ótordai reformatus templom), cel mai vechi monument păstrat în Turda, este situată în centrul orașului (adresa: str. Hașdeu nr. 1), în vecinătatea Pieței Republicii, a Lapidariului și a fostuluiPalat Princiar (azi Muzeul de Istorie). Edificiul a fost construit la începutul secolului al XV-lea, pe vremea împăratului Sigismund de Luxemburg (1387-1437), totodată suveran al Regatului Ungariei, pe amplasamentul unei și mai vechi biserici. Până în anul1564, anul introducerii reformei protestante la Turda, a fost Biserică Romano-Catolică.
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010
Biserica actuală, ridicată pe vremea lui Sigismund de Luxemburg în jurul anului 1400[1], a fost concepută în stil gotic, având o singură navă, în lungime de 26 m, lățime de 8,5 m și o înălțime de 16 m. Inițial a fost mai lungă, cu 5-10 m, având spre est (respectiv spre Piața Republicii) obișnuitul cor/altar, cu bolți ogivale în cruce, cor care a fost demolat odată cu construcțiafortificației împrejmuitoare (biserica nu mai încăpea în incinta zidurilor de apărare, fiind plasată de-a curmezișul față de fortăreață; corul/altarul a trebuit să fie sacrificat pe o lungime de 5-10 m; așa se explică aspectul neobișnuit de inestetic al fațadei de est a bisericii, lipsită de cor/altar si de portalul gotic original). În locul corului demolat, pe noul zid de apărare al fortăreței, a fost ridicat în secolul al XVII-lea un turn înalt, cu clopot, care s-a prăbușit în anul 1562 (fundația a cedat). Turnul cu ceas, cu o înălțime de 60 m, a fost construit în perioada 1604-1606.
Fațadele de vest si de nord ale bisericii sunt cele mai estetice. Fațada de vest, cu intrarea încadrata de un portal ornamentat, prezintă elemente tipice de stil gotic, de la începutul secolului al XV-lea. În axul fațadei de vest se găseste un portal, terminat în arc frânt. Portalul vestic este decorat cu motive de frunze de stejar. Fațada de nord prezintă cinci contraforturi si un portal secundar (permanent inchis). Interiorul bisericii a fost deteriorat în urma unui incendiu în secolul al XVII-lea. Ornamentația interioară e în cea mai mare parte opera refacerilor ulterioare.
Biserica (inițial romano-catolică) a trecut în anul 1564 (până în zilele noastre) la confesiunea reformată-calvină.
Complexul Potaissa SPA este dotat cu piscină, sală de fitness, saună umedă și uscată, sală de masaj, jacuzzi, iar după dotarea cu aparatură medicală aici vor putea fi efectuate șapte tipuri de terapie medicală, unele dintre ele inovative. Bazinul are o lungime de 25 de metri şi o lăţime de 8 metri.Complexul SPA a fost realizat în urma unei investiții de 9,9 milioane de lei. Deși aparține de Salina Turda, Centrul SPA este situat în centrul municipiului Turda, în incinta vechiului hotel Potaissa, fiind de altfel intitulat Potaissa SPA.
Au fost amenajate și spațiile pentru terapiile medicale care vor putea fi efectuate aici, însă acestea nu sunt încă funcționale, întrucât nu au fost doatte cu aparatură medicală, care urmează să fie achiziționate.
Între terapiile respective se numără și cele clasice, gen împachetări, băi galvanice, băi generale, dar și unele inovative precum terapia cu unde de șoc, sau fototerapii, cu radiații ultraviolete, în doze controlate și cu expunere limitată.
Complesul Potaissa SPA va fi deschis publicului începând de sâmbătă dimineață. Un bilet de 3 ore la SPA, incluzând piscină, jacuzzi și saune, costă 25 de lei, de luni până vineri, respectiv 30 de lei sâmbătă și duminică. Biletul la SPA pentru o zi costă 40 de lei, de luni până vineri, respectiv 45 de lei, sâmbătă și duminică.
Tarifele, dar și informații cu privire la serviciile oferite sunt disponibile pe site-ul Centrului, spaturda.ro, care a fost lansat odată cu inaugurarea obiectivului.
Casa memoriala Dr.Ioan Ratiu
Casa familiei Dr. Ioan Rațiu din Turda (str. Dr. Ioan Rațiu nr. 71) este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului
În aceasta casă s-a discutat problema înființării Astrei și tot aici, în 1880, s-au stabilit principiile fundamentale ale organizării Partidului Național Român.
Familia memorandistului Ioan Rațiu a locuit în această casă până în anul 1892, an în care, în urma unor acțiuni violente ale unor naționaliști maghiari care au agresat casa, a fost nevoită să se refugieze la Sibiu.
În această casă a funcționat în anul 1874 prima Școală confesională românească din Turda Veche.
După încetarea activității școlii din Turda Nouă și până la edificarea noii școli (din contribuția inițială a prepozitului capitular Vasile Rațiu), în toamna anului 1874, Dr. Ioan Rațiu a asigurat funcționarea școlii în locuința proprie.
Astazi în această clădire funcționează o grădiniță de copii.Casa familiei Dr. Ioan Rațiu este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, -
Dr. Ioan Rațiu - (n. 1828, Turda - d. 1902, Sibiu) - a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif în numele națiunii române dinTransilvania.Familia memorandistului Ioan Rațiu a locuit în această casă până în anul 1892, an în care casa familiei Dr Ioan Ratiu a fost atacata de naționaliști unguri Documentele vremii spun ca atacul asupra casei lui Dr. Ioan Ratiu a fost facut urmare unor instructiuni precise primite direct din Budapesta de catre o oficialitate locala In acele momente tragice sotia memorandistului s-a asezat la pian si a intonat primele acorduri ale marsului "Desteapta-te romane"
Bazinul din Turda a fost inaugurat în februarie 2013 și este dotat cu cinci culoare de înot, adâncimea apei fiind cuprinsă între 1,20 m şi 1,80 m, cu block-start-uri la capătul mai adânc. Capacitatea bazinului este de 60 de persoane.Intrarea în bazinul de înot este de 5 lei pentru copii/elevi/studenţi, iar adulţii plătesc 10 lei, tarifele fiind valabile pentru o şedinţă de maxim 2 ore. Se vor putea face şi abonamente. Acestea vor costa 100 lei pentru adulţi şi includ 12 şedinţe, iar pentru copii preţul acestora ajunge la jumătate - 50 lei.Bazinul are cinci culoare .Copiii dar şi adulţii vor avea acces la patru vestiare, prevăzute cu dotări moderne, duşuri şi grupuri sanitare, dar şi un cabinet de prim ajutor, plus doi instructori de înot.Cererile de înscriere la cursuri de înot pentru copii (cu încadrare în grupe pe categorii de vârstă şi nivel de cunoaştere a înotului): începători , medii şi avansaţi, precum şi cereri de înscriere la cursuri de înot – adulţi – cu instructorii se depun zilnic la registratura bazinului de înot didactic de pe strada Stadionului FN.Accesul în incinta bazinului de înot se va face de luni până duminică, între orele 9.00-21.00, elevii şcolilor turdene având prioritate în utilizarea bazinului, pe bază de programare şcolară, în intervalul orar 9.00-15.00, de luni până vineri, pe perioada anului şcolar.
Fosta Fabrică de Bere din Turda (Piața Romană nr.17) a fost construită în perioada 1756-1814.
Edificiul a fost proiectat de arhitectul autodidact János Kövesi, care a proiectat și clădirea Judecătoriei din Turda și vechiul pod de lemn peste Arieș (demolat).
Fabrica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.
Proprietarul ei, evreul bogat Lazar Simon Mendel, era cunoscut în zonă pentru domeniile și averea sa (el a posedat și „Vila Mendel” în stil Secession de pe strada Dr. Ioan Rațiunr.25). Fabrica a fost extinsă și renovată în anul 1880. Clădirea principală a fost terminată abia în anul 1911. Fabrica a purtat la început denumirea „Fabrica de Bere Mendel” și era renumită pentru berea de bună calitate (era considerată chiar cea mai bună bere din Ardeal).
În anii 20 ai secolului al XX-lea denumirea ei a fost schimbată în „Fabrica de Bere Turdeana”. În 1927 avea 90 de angajați și producea 50.000 de hectolitri de bere anual. La începutul anilor 40 Fabrica de Bere a fost cumpărată de turdeanul Herman Ausländer. Fabrica a fost închisă în timpul celui de al doilea război mondial, când clădirea a fost dezafectată. După război și-a reluat activitatea, iar in 1947 a fost naționalizată.
Mai târziu, fabrica a fost cumpărată (cu marcă cu tot) de „Fabrica de Bere Ursus” din Cluj-Napoca. După cumpărarea ei de către „Fabrica de Bere Ursus”, treptat-treptat, producția s-a redus, iar după privatizarea „Fabricii Ursus”, patronii străini au decis închiderea definitivă a Fabricii de Bere din Turda. De remarcat că - arhitectural - clădirea a rămas neschimbată de peste 100 de ani.
În anul 2006 fabrica a fost achiziționată de către familia Rațiu, fiind dorită introducerea ei în circuitul comercial, ca magazin universal de tip "Mall", proiect care nu a putut fi realizat.Fabrica de Bere Mendel de odinioară a fost construită în perioada 1756-1814, de un evreul bogat, Lazar Simon Mendel. Clădirea principală este mai nouă, a fost ridicată în 1911. Fabrica a produs cea mai bună bere din Ardeal. La începutul secolului XX numele ei a fost schimbată în Fabrica de Bere Turdeana. În 1947 a fost naţionalizată şi ulterior cumpărată de Fabrica de Bere Ursus Cluj-Napoca. Atunci a început decăderea, producţia s-a redus, iar după privatizarea Fabricii Ursus, noii proprietari au închis definitiv fabrica de bere a oraşului Turda
