Statiunea Baisoara este situata la aproximativ 50km de Cluj-Napoca, detine o pârtie de schi iar vara exista conditii prielnice pentru vânat si pescuit.
Se pot practica diverse sporturi si jocuri, mai ales cele montane, pentru practicarea carora exista în zona vaste posibilitati, în special pentru drumetie, schi alpin, schi de tura, ciclism montan, parapanta.Sezonul de schi dureaza 4 luni pe an, din decembrie pâna în martie.Pârtia Baisoara are un grad mediu de dificultate cu dotari ce va pot oferi o vacanta la schi cu adevarat placuta.Statiunea Baisoara este una dintre cele mai importante statiuni turistice montane din judetul Cluj si din ansamblul Muntilor Apuseni prin cadrul natural, prin accesibilitate, prin dotarile existente, prin valorile naturale si culturale din împrejurimi.Staţiunea este situată la obârşia pârâului Gera (izvor al văii Ierţa), pe culmile ce pleacă spre est din vârful Buscat (1676 m), pe teritoriul comunei Băişoara (jud.Cluj), la 46 de grade şi 32 de minute latitudine nordică şi 23 de grade şi 19 minute longitudine estică, la o altitudine cuprinsă între 1200 şi 1400 m, hotelul fiind situat la 1345 m (şi nu la 1385, cum figurează în multe locuri, de fapt altitudinea vechii cabane). Priveliştea este largă, deschisă spre Câmpia Transilvaniei, Cheile Turzii şi spre zări mai depărtate, în condiţii de vizibilitate bună putându-se admira munţii Maramureşului, Ţibleş, Rodnei, Călimani şi Făgăraş iar uneori şi Carpaţii Păduroşi, Gutâiul, Suhardul, Gurghiul, Munţii Harghita, Ciucaşul. De pe vârfurile din apropierea staţiunii se văd pe cer senin şi Şureanul, Parângul şi Retezatul, iar în condiţii excepţionale, chiar Tatra Înaltă.
Cheile Turzii sunt o rezervație naturală protejată, aflată la o distanță de 6 km vest de Turda, de-a lungul văii Hășdate.Au o lungime de 2.900 m și o înălțime a pereților de până la 300 m. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate.Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante și animale, unele reprezentând elemente rare, ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă ș.a.În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoșului, odoleanul, omagul, stânjenelul violaceu, vulturica, scorușul argintiu, usturoiul sălbatic, ș.a.Cheile Turzii (în maghiară Tordai hasadék) alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN(rezervație naturală de tip mixt), aflată în județul Cluj, la o distanță de 6 km vest de municipiul Turda, de-a lungul văii Hășdate.Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă.
În punctul „Piatra Tăiată“ (în maghiară Vágottkő) (monument istoric situat în apropiere de "Izvorul Romanilor"; coordonatele izvorului: 46°35'28"N 23°42'41"E) se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv.
Din carieră a fost transportată la biserica din satul învecinat Cheia o coloană înaltă de 1,5 m și cu diametrul de 0,34 m.
În carieră și în împrejurimile sale s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domițian, un denar din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar.
Situl arheologic din punctul “Dealul Alb” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj[6] elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.
În cele opt secole de locuire neîntreruptă, Rimetea a cunoscut mai multe perioade antagonice, oscilând de la starea de sat medieval oarecare la aceea de oraș înfloritor în secolele XVII-XVIII și având parte de un lung declin de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea, când reajunsese un sat oarecare de la poalele Munților Apuseni.Situată în nordul Depresiunii Trascăului (o depresiune de formă elipsoidală, alungită pe axa nord-sud, având o lungime de 11 km și o lățime maximă de 4 km), la o altitudine medie de 550 de metri, localitatea Rimetea este înconjurată de masive montane mai înalte cu 500 - 600 de metri și este străbătută de la nord la sud de râul Rimetea. Masivele calcaroase din jurul depresiunii sunt împadurite în partea vestică (Vf. Cornului - 1238 m, Ardașcheia - 1250 m, Dealul Băieșilor - 1010 m) și golașe în est, unde localitatea este dominată de Piatra Secuiului - 1128 m și de Tarșa - 999 m. Masivul Piatra Secuiului este un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o „râpă” (ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității). Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului” și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale. Relieful de tip carstic al masivului este caracterizat de o prezență intensivă a liniilor de fisurare și de existența a peste 15 peșteri de mici dimensiuni (doar trei dintre ele având peste 15 metri lungime) situate în partea superioară a abruptului. Potrivit unei legende locale, denumirea de "Piatra Secuiului" provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea,secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor.La zece ani după demararea proiectului demarat de Transylvania Trust în '96-'97, a fost atins și scopul pe termen lung: dezvoltareaturismului rural pe baza infrastructurii constituite de clădirile istorice. Astfel, numărul turiștilor sosiți în localitate a crescut continuu. La sfârșitul anilor 2000, peste 75% dintre turiștii sosiți în localitate erau străini, în principal din Ungaria (80% din totalul turiștilor străini), dar și din Austria, Germania, Cehia, Olanda, Franța, Belgia sau Japonia. În aceeași perioadă, peste 40 de proprietari care au beneficiat de sfaturile și de fondurile gestionate de Transylvania Trust au obținut licențe de practicare a agroturismului, localitatea punând la dispoziția turiștilor 225 de camere cuprinzând 587 de paturi. În 2009, 90% dintre cele 48 de unități de cazare înregistrate erau cotate cu cel puțin două margarete, iar 18 unități erau membre ale Asociației Naționale de Turism rural ecologic și cultural (ANTREC Filiala Alba).
Satul Remetea
Comuna Ocolis este situata in depresiunea cu acelasi nume, la 460 m altitudine, in zona de conflict a raului Ocolis cu Ariesul. Comuna constituie punctul de plecare spre Cheile Runcului si ale Pociovalistei. Accesul in localitatile Ocolis si Vidolm se face de pe DN 75. Accesul spre satul Lunca Larga se face pe DN 75, iar apoi mai departe pe DJ 750 G Ocolis, in continuarea caruia se parcurge apoi DC 184 (DC 89) Runc-Lunca Larga. Pe drumurile clasificate DJ 750 G si DC 184 se poate circula in conditii bune.
Se afla in partea de nord a judetului Alba, pe DN 75, la 100 de km de Alba Iulia si 20 de km de orasul Baia de Aries. Partial este situata in Muntii Trascaului si Muntele Mare.Daca intrebi ce au fost si ce sunt ocolisenii de sute de ani, raspunsul este unul singur : crescatori de animale. Dar viata lor nu a fost de loc simpla si nici lipsita de zbucium.
De fiecare data cand istoria si-a trait momentele ei de rastriste, ocolisenii au fost intre cei care aparau fiinta nationala. De la rascoala lui Gheorghe Doja, la rascoala lui Horea, la Revolutia de la 1848, apoi Primul Razboi Mondial, Al 2-lea Razboi Mondial si la urma perioada comunista, ocolisenii si-au dat tributul de vieti omenesti. Pe Monumentul Eroilor, din centrul Ocolisului sunt lungi liste ale celor ucisi de-a lungul anilor.
Ravasita de navalitorii barbarbari, jefuita in Primul Razboi Mondial, bombardata in cel de A 2-lea Razboi Mondial, comuna noastra a renasut de fiecare data prin oamenii sai deosebit de harnici si intelepti.
Acum, comuna noastra incepe sa-si schimbe radical infatisarea pregatindu-se sa intre in randul localitatilor turistice. A venit vremea sa profitam mai mult de aceste locuri minunate pe care traim de atatea secole.
Avem in intentie amenajarea unor pensiuni turistice si amenajarea unei partii de schi moderna. Dar pana atunci, vom continua sa dezvoltam infrastructura locala. In acelasi timp, actionam pentru modernizarea dotarilor sociale ale comunei. Avem o scoala moderna si incapatoare, un teren de sport cu gazon artificial, o cladire noua pentru dispensarul uman si veterinar, un punct muzeistic local, am inceput asfalatarea si modernizarea unor drumuri din comuna.
Invitam cu drag pe oricine vrea sa ne cunoasca, sa vina aici, sa ne viziteze, sau poate chiar sa incerce cateva dintre oportunitatile noastre de afaceri.
Toti cei care vin cu bune intentii sunt oricand bineveniti la Ocolis.Locuirea teritoriului dateaza inca din neolitic si se continua in perioada antica. Un tezaur dacic descoperit la Posaga dovedeste ca aici a existat o comunitate de dacogeti destul de puternica. Tezaurul a fost descoperit pe terotoriul satului Coltesti, comuna Posaga si consta din mai multe fibule care sut expuse in prezent la Kunsthistorisches Museum din Viena.
Descendenta actualilor locuitori din ramura dacica este sustinuta de cercetatorul Vasile Netea in lucrarea "Muntii Apuseni. Muzeu istoric si panteon al poporului roman", publicata in 1977. El sustine, fara sa demonstreze stiintifica, fatul ca in costumul traditional din Ocolis, se regasesc elemente din vechiul port al dacilor
Cheile Runcului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în extremitatea de nord a județului Alba, la granița către județul Cluj, pe teritoriul comunei Ocoliș între satele Lunca Largă în nord și Runc în sud.Se află în partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul pârâului Ocolișului, afluent de stânga al Arieșului. Altitudinea maximă este de 982 m, în vârful care domină dinspre vest Cheile Runcului. Altitudinea minimă: 595 m (la intrarea pârâului Ocolișului în chei) și 500 m (la ieșirea pârâului din chei).
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 20 ha
Este o rezervație complexă, constituită dintr-un relief deosebit de pitoresc, un ansamblu de abrupturi, creste, țancuri și turnuri.
Aria protejată Cheile Runcului este inclusă în situl de importanță comunitară - Trascău și reprezintă cea mai spectaculoasă străpungere mofologică a crestei calcaroase Vulturese, nu atât prin lungimea lor, care nu depășește cu mult 1 km, cât prin amploarea dezvoltării pe verticală, energia de relief in perimetrul cheilor depășind uneori 450 m.
Cheile sunt în cea mai mare parte proprietate de stat, aflate în administrația Ocolului Sivic “Romsilva”, respectiv Grupului de Acțiune Locală din Munții Metaliferi, Trascăului și Muntele Mare -(ca teren forestier, dar și neproductiv), dar și domeniu particular, utilizate agricol (pajiști, pășuni, fânețe și, în mică măsură, teren cultivat).
La cca 2 km nord-est de Cheile Runcului se află Cheile Ocolișelului, traversate de Valea Ocolișelului.Relieful acestor chei este un relief deosebit de pitoresc, cu pereti inalti si pitoresti, valea Runcului facand loc prin masivul calcaros Vulturesa, a creat aceste minunate peisaje,care sunt completate de fauna si animalele salbatice din zona, pesterile neexploatate, varful Cheilor Runcului si cel al Cheilor Pociovalistei iti reda imagini unice. Din varful estic Talve se vede pana la Carierea Rosia Poieni, toata comuna Ocolis cu satele aferente, Comuna Posaga, comuna Iara, Masivul Bedeleu etc. Aici au avut si au rezistat mult timp partizanii din ani 50. O zona salbatica si de o frumusete rara.
Valea Arieşului este un râu în Transilvania, vestul României. Pe lungimea lui de 164 km traversează judeţele Alba şi Cluj. Izvorăşte din Munţii Apuseni, mai exact din Munţii Bihorului şi se varsă în Mureş în aval de Luduş. Râul Arieş se formează în zona localităţii Mihoeşti la confluenţa a două braţe Arieşul Mare şi Arieşul Mic.Arieşul Mare izvoreşte sub Cucurbăta Mare (1849 m). Cumpăna apelor: Şaua Vărtop este paradisul iubitorilor sporturilor de iarnă, aici se află Pârtia Vârtop, cu 2 pârtii şi 8 pensiuni. Aici, în fiecare iarnă se organizează Serbările zăpezii. În apropiere se află Groapa Ruginoasa şiCascada Vârciorog.Râul străbate Ţara Moţilor, o regiune pitorească, zonă bogată în aur, argint şi centre miniere, ca Baia de Arieş, Bucium, cu coloanele de bazalt, şi zona numeroaselor dispute: Roşia Montana. Aici veghează şi astăzi mărturiile creştinismului atât biserici de lemn cât şi de piatră, şi nu lipsesc nici mănăstirile. Prima biserică de lemn este laArieşeni,Valea Ariesului... de la Vartop si pana la Buru, Ariesul isi aduna apele de pe Muntii Bihorului si Muntele Mare si sapa de mii de ani valea atat de pitoreasca de care sunt atat de incantata. De ce Valea Ariesului? Pentru blandetea reliefului, pentru peisajele incantatoare, pentru diversitatea de activitati oferita, pentru oamenii puri din zona si nu in ultimul rand pentru ca m-am indragostit si am ramas cu sentimentul asta, chiar daca au trecut 10 ani de cand vizitez de cateva ori pe an locurile.
