CHEILE TURZII
SALINA
Salina Turda se găsește în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în Salină (prin galeria de acces Franz Josef) se face din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă) sau prin intrarea principală situată în centrul turistic Salina-Durgău situat pe Alea Durgău 7 redeschisă vizitatorilor in 2010. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene. Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) și este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Tereza si Rudolf. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul și moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) și Scara Bogaților (o scară lucrată filigranat in lemn). Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare. Principala atracție a salinei este lacul cu soluție salină suprasaturată, excelentă pentru tratament. Salina Turda este înscrisă pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor din România în anul 2004.
Aleea Durgaului, 0364 260 940. Program: Luni-Duminica 09:00-16:00
Cheile Turzii sunt o rezervație naturală protejată, aflată la o distanță de 6 km vest de Turda, de-a lungul văii Hășdate.
Au o lungime de 2.900 m și o înălțime a pereților de până la 300 m. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate.
Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante și animale, unele reprezentând elemente rare, ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă ș.a.
În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoșului, odoleanul, omagul, stânjenelul violaceu, vulturica, scorușul argintiu, usturoiul sălbatic, ș.a.
Mormântul lui Mihai Viteazul se află la cca 3 km sud de Turda (pe str. Bogata). Aici a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul (capul a fost dus la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviste, fosta capitală a Țării Românești).
Inițial, pe acest loc, soția sa (Doamna Stanca), cu învoirea principelului Transilvaniei Gabriel Báthory, a reușit să ridice o capelă în stil bizantin, distrusă ulterior intenționat de către naționaliști fanatici maghiari. Capela a fost realizată sub forma unei troițe, așa cum este reprezentată pe o acuarelă realizată în 1820, achiziționată de istoricul turdean István Téglás (1853-1915), apoi de contele József Kemény (1795-1855) din Luncani.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, preotul unit Vasile Moldovan din localitatea Sânmihaiu, azi comuna Mihai Viteazu, a cumpărat terenul cu mormântul, spre a-l feri de alte profanări.
Pe locul fostei capele, a fost realizată în anul 1923 de către Comitetul Femeilor Române din Turda o Troiță din lemn, la recomandarea și la dorința Regelui Ferdinand I, exprimată la vizita sa, împreună cu Regina Maria, prin Turda în anul 1919. Realizarea Troiței a fost posibilă și cu sprijinul „Societății monumentelor istorice” din București. Troița de lemn, în prezent expusă la Muzeul de Istorie din Turda (din anul 1977), este lucrată în stil popular. Ea are gravată inscripția: „Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”.
Monumentul nou (obeliscul) a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Înalt de 1601 cm (evocă anul morții 1601), obeliscul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confecționat din beton armat, placat cu travertin de Rușchița, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate române unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate române, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca și placa mormântului) de către artistul clujean Vasile Rus Batin.
În vecinătatea monumentului a fost construită în anul 2005 Biserica Mihai Vodă, copie după Biserica Mihai Vodă ridicată la București de către Mihai Viteazul.
Palatul Princiar din Turda (resedință princiară, azi Muzeul de Istorie) este cel mai valoros obiect de cultură și arhitectură medievală al Turzii (strada Hașdeu nr.2). Este cunoscut și sub numele de Curia Casei Fiscului, Casa Fiscală, Cămara de Sare, Casa Princiară, Casa Principilor, Palatul Voievodal, Conacul Princiar și Casa Bathory. El reprezenta odinioară reședința principelui Ardealului Sigismund Bathory (1581-1597 și 1599-1602). A fost destinat inițial de fapt pentru Vama Sării de la Turda.
În 1943 în această clădire a fost înființat Muzeul de Istorie, inaugurat în 1951 la inițiativa lui Augustin Rațiu, cu ajutorul arheologului I.I. Rusu și al Dir. Prof. Ion Țigărea.
Muzeul de istorie cuprinde o colecție bogată de obiecte, în special din perioada romană. Materialele prezentate sunt numismatice, epigrafice și arheologice, ele constituind și obiectul de studiu al unor cercetători precum H. Daicoviciu, I.I. Rusu, N. Vlassa, ș.a.
Strada B.P. Hasdeu, nr. 2, 0264 311826. Program: Luni-Vineri 10:00-17:00, Sambata-Duminica 11:00-19:00
MORMANTUL LUI MIHAI VITEZUL
MUZEUL DE ISTORIE
Potaissa a fost cel mai mare castru de legiune cu funcționare îndelungată în Dacia. Cu laturile lungi (de nord și de sud) de 573 m și cele scurte (de est și de vest) de 408 m, uriașul dreptunghi pe care-l descrie ocupă o suprafață de 23,4 ha și adăpostea 5.000 de militari. Zidurile aveau o grosime de 1,7-2 m, fiind realizate din mortar și piatră. În fața zidurilor exista un șanț cu apă lat de 12 m și adânc de 3 m . Avea două străzi care se intersectau în cruce (Via Praetoria, Via Principalis) și patru porți (Porta Praetoria, Porta Decumana, Porta Principalis Dextra, Porta Principalis Sinistra). Cea mai importantă clădire din castru (Principia) a fost cea a comandamentului (cca 1 ha).
În anul 274 Legiunea a V-a Macedonica, împreună cu celelalte trupe romane, s-a retras din Dacia, ulterior pietrele zidurilor fiind folosite de locuitori pentru a construi clădirile și bisericile.
Castrul a continuat să fie utilizat multi timp după retragerea romană din anul 274 așa cum stau mărturie numeroasele materiale arheologice din sec.IV-V și VIII-X descoperite în perimetrul castrului.
Cu prilejul lucrărilor la bazinele de apă din anii 1950-1952 se descoperă urmele unei construcții din castru, care se va dovedi a fi horrea. Primele cercetări sistematice au fost efectuate la bastionul sud-estic în anul 1958. În anul 1971, cu ocazia construirii noilor rezervoare de apă, au fost reluate săpăturile care de atunci se desfășoară an de an.
Ruinele castrului au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcția a numeroase clădiri din centrul Turzii. În castru au fost descoperite mai multe obiecte vechi (piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscripții pe piatră, monede, obiecte mărunte), cele mai multe dintre ele găsindu-se acum în diferite colecții și muzee din țară, printre care și în Muzeul de Istorie Turda, sau din străinătate, majoritatea la Budapesta și Viena.
În punctul „Piatra Tăiată“, la 1,5 km de intrarea în Cheile Turzii, se afla în perioada romană principala carieră a orașului si a castrului Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au facut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul învecinat Cheia o coloană înaltă de 1,5 m și cu diametrul de 0,34 m. În carieră și în împrejurimile sale s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domitian, un denar din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări în preajma carierei de calcar.
Prin lucrările de consolidare-conservare efectuate de către Muzeul de Istorie Turda și Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca obiective importante cum sunt: turnul de Nord-Vest, un turn de curtină, porta decumana și principia sunt astăzi puncte vizitabile.
Castrul roman Potaissa din Turda este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor din România în anul 2004. Obiectele descoperite aici sunt expuse la muzeele din Turda, Cluj-Napoca, Aiud, Budapesta și Viena. La castru se poate ajunge cu mașina pe două drumuri de access: pe lângă Colegiul Național Mihai Viteazul și dinspre DN1, pe strada Romană.
CASTRUL ROMAN
CHEILE TURULUI
Cheile Turului (sau Cheile Turenilor) sunt o rezervație naturală sălbatecă, cu o suprafață de 25 ha aflată la nord de municipiul Turda, în județul Cluj. Au fost declarate rezervație floristică naturală de interes național cu valoare mixtă.
Cheile au o lungime de 1.850 m, iar pereții (înalți de 100-150 m) sunt decorați cu diferite forme carstice: cascade, marmite, peșteri etc. Sunt relativ greu de străbătut. Au fost săpate de Pârâul Racilor în calcare jurasice și sunt situate între comuna Tureni si satul Copăceni, la mică distanță de drumul european E60, Cluj-Turda.
Cercetările arheologice efectuate aici în perioada 1985-1988 au dus la descoperirea a 53 de complexe de locuire, datate începând cu neoliticul mijlociu.
În Chei există 29 de peșteri, printre care Peștera cu Silex (64 m lungime), Peștera de sub grohotiș (27,5 m), Peștera Vulturilor, Șura Mică. Alte atracții turistice sunt Colțul Câinilor, Stâna Crinilor. Cheile au fost declarate rezervație floristică naturală de interes național cu valoare mixtă
BAILE SARATE
Zona curativă si de agrement cu 6 lacuri de la Durgău-Valea Sărată se află la nord de municipiul Turda. Cele 6 lacuri s-au format prin umplerea cu apă a unor foste mine de sare prăbușite. Sunt formate din: Lacul 1 („Lacul Carolina”): format prin prăbușirea minei de sare „Obere Grube”. Numele lacului s-a dat după numele împărătesei Karoline Auguste von Bayern (1792–1873), soția împăratului Franz I (1768-1835), care a vizitat în anul 1817 și Turda. Înaintea alunecărilor de teren, ocupa o suprafață de 0,07 ha și avea o adâncime de 32,5 m.
Lacul 2 („Lacul Durgău”) - („Ocna Nagydörgö”, „Ocna Durgăul Mare”), 0,40 ha, 5 m adâncime.
Lacul 3 („Lacul Rotund”) - („Ocna Katalin” ?), 0,05 ha, 18 m adâncime.
Lacul 4 („Lacul Ocnei”) - (veche mină), 0,17 ha, 78 m diametru, 33 m adâncime.
Lacul 5 („Lacul Sulfuros”) – (veche mină), 0,10 ha, 40 m diametru, 16 m adâncime.
Lacul 6 („Lacul Dulce”) – (veche mină), 0,28 ha, 6 m adâncime.
La data de 31 iulie 2009 s-a dat în funcțiune noul ștrand de la Durgău, care cuprinde lacurile 4 și 5.
GRADINA ZOO
Grădina zoologică din Turda a fost înființată în anul 1953 în zona Băilor Sărate din Turda. Ocupă o suprafață de 14 h, incluzând rezervația de căprioare. deține și un acvariu, un muzeu cu păsări și animale împăiate. În zonă există și o rezervație botanică.
Strada Caisului, 0264 311125. Marti-Duminica 09:30-19:00
