Travel Light

Despre Baia Mare

 

       Localitatea Baia Mare a apărut pe harta așezărilor urbane ca urmare a activităților de exploatare a minereurilor neferoase. Plasarea istorică a acestui oraș a fost accentuată ca aparținând Epocii Bronzului (1700-850 î. Hr.), dovezile fiind niște depozite de obiecte fabricate din aur și bronz, precum și referințe din literatura secundă a sfârșitului secolului al XIX-lea sau începutul secolului XX, făcându-se trimiteri la minele romane din această zonă.

          Localitatea a fost  atestată documentar pentru prima oară în anul 1329, ca și Râul Doamnelor (Rivulus Dominarum) într-un act al cancelariei regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Una din cele mai timpurii mărturii scrise care s-au păstrat, privind importanța minelor din Baia Mare și Săsar (zonă inclusă acum în Baia Mare) datează din prima jumătate a secolului al XIV-lea. Act eliberat de cancelaria regelui Ludovic I de Anjou, la data de 20 septembrie 1347, acesta a cuprins o serie de privilegii acordate centrelor miniere și locuitorilor săi de către rege, orașul Baia Mare fiind deja un oraș liber regal. 

     În anul  1446, drept recompensă pentru lupta dusă de Ioan de Hunedoara împotriva turcilor, regiunea Băii Mari a trecut în proprietatea voievodului Transilvaniei (1441-1446) care a dispus ridicarea Catedralei „Sfântul Ștefan”, din care, în prezent, se mai păstrează doar Turnul Ștefan, dar și  construirea unui edificiu pentru soţia sa, cunoscut astăzi sub numele de Casa Elisabeta.

               În anul 1469, regele Ungariei Matia Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara a acordat localității dreptul de a se înconjura cu ziduri de apărare, astfel fiind construită cetatea medievală a Băii Mari. Cu toate acestea, în 1490 Baia Mare a fost ocupată de trupele poloneze ale prințului Ioan Albert. Din sistemul de fortificaţii ale oraşului, astăzi poate fi văzut şi vizitat Turnul Măcelarilor, ridicat în jurul anului 1500, cunoscut şi sub numele de Bastionul de Muniţii, deoarece în încăperea boltită aflată la primul nivel s-a depozitat, într-o anumită perioadă, muniţia necesară pentru apărare.

              Din 1526, Baia Mare a trecut prin mai multe schimbări ale proprietarilor, începând cu principele Ioan Zápolya. Tot în această perioadă, în 1547, a luat naștere „Schola Rivulina”, sub îndrumarea Bisericii Reformate, școală care a pregătit viitoare fețe bisericești și funcționari administrativi. 

          Intrarea zonei Baia Mare sub jurisdicţie austriacă (1694) a determinat modificări în plan administrativ, Diploma Leopoldină din anul 1691 consfinţind trecerea oraşului în „Partium” şi în adminstrarea regilor Ungariei. Noul regim s-a instaurat cu dificultate, cauze multiple favorizând instabilitatea socială, pe fondul crizei politice şi economice. În contextul Războiului curuților (1703-1711), acea răscoală antihabsburgică condusă de principele Francisc Rákóczi al II-lea, Baia Mare a devenit teatrul de desfăşurare al unor operaţiuni militare, în cursul cărora haiducul Grigore Pintea (Viteazul), devenit comandant în oastea lui Rákóczi şi-a găsit sfârşitul la una dintre cele două intrări ale orașului, fapt consemnat în protocolul de şedinţă al magistratului în 14 august 1703.

              Structura demografică şi confesională a oraşului s-a schimbat spectaculos în a doua jumătate a secolului XVIII, societatea începând să iasă năvalnic din tiparele medievale. Din punct de vedere edilitar, toate confesiunile şi-au edificat noi biserici. Astfel, între anii 1717-1720 s-a construit Biserica romano-catolică „Sf. Treime”, lăcaş de cult deţinut de iezuiţi până la desfiinţarea ordinului, în 1773, când a devenit biserică parohială. O altă construcţie impozantă este Biserica reformată de pe actuala stradă Podul Viilor, construită între anii 1792-1809 (turnul fiind terminat în anul 1836) şi considerată un valoros monument de stil neoclasicist.

              Secolele XIX-XX au produs schimbări benefice asupra societății băimărene și orașului Baia Mare. În aceste veacuri s-au construit cele mai multe monumente, cladiri, s-au amenajat parcuri si s-au renovat obiectivele vechi importante ale localității. Din punct de vedere economic, ultimii ani ai regimului comunist au fost cei mai prosperi, însă au avut și efecte negative asupra oamenilor și mediului.