Lăpuş, Chioar şi Codru
Defileul Lăpuşului
Defileul Lăpuşului este declarat ca arie naturală protejată instituită în scopul protecţiei şi conservării habitatelor naturale, în special a cursului de apă, a florei şi faunei sălbatice precum şi a peisajului.
Raul Lapuş îşi are obârşia în munţii omonimi, fiind cel mai lung curs de apă din judetul Maramureş, cu o lungime de circa 120 km . Tronsonul cel mai spectaculos şi sălbatic, între satul Groape ( 47 – 26 – 31 lat. N şi 23 – 44 – 25 long. E) , altitudine 315 m, în lungime de 25 km, până la confluenţa cu râul Cavnic, La Impreunături (47 -30 – 14 lat N şi 23 – 35 – 43 long E ) altitudine 216 m, este declarat rezervaţie hidrologică, categoria a IV - a , UICN. Defileul Lăpuşului a fost inclus în reţeaua europeană de arii protejate, având statutul de Sit Natura 2000, în scopul protecţiei şi conservării speciilor şi habitatelor naturale de interes comunitar, pe o suprafaţă de 1487 ha.
După cum afirmă un cercetător avizat încă în anul 1962 ( Posea Grigore), Defileul este un unicat. De-a lungul secolelor, apele râului Lăpuş au modelat relieful din zonă, drumeţii putând admira aici cascade, peşteri, cataracte, zone de tip canion, stâncării sau puncte de belvedere. Defileul Lăpuşului reprezintă o atracţie nu numai pentru iubitorii de drumeţii, ci şi pentru pescari şi practicanţi de sporturi extreme ca rafting, ciclism montan sau căţărare.
El se întinde contorsionat între localităţile Răzoare (din Ţara Lăpuşului) şi Roşia-Remecioara (Ţara Chioarului) pe o distanţă de 36 km. Remarcabile sunt meandrele ce învăluiesc custuri dolomitice, meandre care arată modul de formare al defileului. Localnicii denumesc simplu defileul „ LaRâu ”, cu respect şi cu literă mare, în timp ce în lucrări mai vechi sau mai noi, acesta e denumit fie „chei”, fie „canion”. Denumirea corectă este cea de defileu, pentru că cea mai mare parte are caracterul de defileu, porţiunile cu aspect de cheie fiind restrânse, iar cele cu aspect de canion –singulare.
Caracterul de unicat rezultă din varietatea morfologiei şi alternanţa acesteia. Defileul Lăpuşului este o succesiune continuă de zone stâncoase dezvoltate într-un versant sau altul, sau în ambii versanţi cu aspect de chei, de versanţi împăduriţi ce coboară până la apă, punctaţi de ţancuri stâncoase şi mici pereţi, un sector cu aspect de canion unde cursul văii se îngustează spectaculos între pereţii calcaroşi, repezişuri zgomotoase de apă (denumite „zugău” de localnici,) alternând cu sectoare în care apele râului par să stagneze deasupra unor adâncimi impresionante, locuri denumite metaforic de localnici „tăuri”. Plictisite parcă de lupta grea cu stânca, apele râului se retrag uneori spre sud şi se relaxează în zone depresionare pitoreşti (Vima Mică, Buteasa Râu).
Cele mai caracteristice forme de relief ale defileului (de altfel şi cele mai spectaculoase) sunt meandrele ce încătuşează custuri dolomitice înguste şi zimţate (Custura Cetăţelii, Custura Vimei şi Custura din poiana Scăruţa, singura retezată de apele râului-dar încă vizibilă.)
